Suspendarea contractului individual de muncă

 

1. Suspendarea de drept

- Legea 53 /2003 Codul muncii (Art.50)

Cazurile suspendării:

  • concediu de maternitate, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice (63 de zile înainte de naştere iar 63 de zile după naştere). Concediile pentru sarcină şi lăuzie se compensează între ele, în funcţie de recomandarea medicului şi de opţiunea persoanei beneficiare;
  • concediu pentru incapacitate temporară de muncă, se acordă pe o perioadă de cel mult 180 de zile în interval de un an, socotit din prima zi de îmbolnăvire; începând cu a 90-a zi concediul medical se poate prelungi până la 180 de zile, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale; pentru boli deosebit de grave durata poate fi mai mare, până la 2 ani;
  • carantina, constă în interzicerea continuării activităţii de către organele medicale, din cauza unei boli contagioase, pe durată determinată sau nedeterminată;
  • efectuarea serviciului militar obligatoriu, în termen sau cu termen redus, ori concentrarea sau mobilizarea;
  • exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului, spre exemplu mandatul de parlamentar, mandatul de primar sau viceprimar, preşedinte ori vicepreşedinte al consiliului judeţean, prefect sau subprefect; pe perioada în care cel în cauză este angajat în cadrul cabinetului unui demnitar; în cazul funcţionarilor publici; pe perioada în care cel în cauză deţine calitatea de magistrat – consultant;
  • exercitarea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat;
  • forţa majoră;
  • în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condiţiile Codului de procedură penală;
  • în alte cazuri expres prevăzute de lege, cum sunt:
  • pornirea de către adunarea generală a acţiunii în răspundere împotriva directorilor (care sunt salariaţi) ai societăţilor comerciale pe acţiuni;
  • pe perioada în care asistentul maternal profesionist nu are în plasament sau în încredinţare copii;
  • perioada în care muncitorii portuari nu lucrează, fiind constituiţi în personal de rezervă;
  • pe durata întreruperii activităţii în construcţii din cauza condiţiilor meteorologice (posibilă până la 90 de zile în intervalul 1 noiembrie al anului de întrerupere a activităţii şi 31 martie al anului următor);
  • pe perioada întreruperii colective a lucrului, ca urmare a unor temperaturi extreme;
  • pe perioada expertizelor tehnice judiciare, caz în care salariaţii beneficiază la unităţile la care sunt încadraţi de timpul necesar pentru efectuarea expertizelor, fără a primi salariul. În această situaţie, suspendarea contractului individual de muncă este continuă sau discontinuă, în funcţie de cerinţele concrete ale realizării expertizei tehnice juridice.

2. Suspendarea din iniţiativa salariatului

- Legea 53 /2003 Codul muncii (Art.51)

Ca urmare a unei opţiuni a salariatului, suspendarea poate interveni în următoarele situaţii:

  • concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani şi, în cazul copilului cu handicap, până la 3 ani;
  • concediul medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani iar, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente (intermitente), până la împlinirea vârstei de 18 ani; durata este de 14 zile calendaristice pe an pentru un copil, cu excepţia situaţiilor în care copilul contractează boli contagioase, este imobilizat în aparat gipsat sau este supus unor intervenţii chirurgicale (durata în aceste situaţii se stabileşte de medicul de familie);
  • concediul paternal – de regulă de 5 zile lucrătoare;
  • concediul pentru formare profesională;
  • exercitarea unor funcţii elective în cadrul organismelor profesionale constituite la nivel central sau local pe toată perioada mandatului;
  • participarea la grevă.

3. Suspendarea din iniţiativa angajatorului

- Legea 53 /2003 Codul muncii (Art.52)

Intervine în următoarele situaţii:

  • pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii; astfel de condiţii sunt prevăzute în anumite statute disciplinare;
  • ca sancţiune disciplinară generală sau ca sancţiune disciplinară specială pentru magistraţi, medici, farmacişti;
  • în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Dacă se constată ulterior nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea avută anterior şi i se va plăti o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului său de muncă.
  • în cazul întreruperii temporare a activităţii, fără încetarea raportului de muncă, în special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare. Aşadar, este necesară coroborarea art. 52 alin 1 lit. d cu art. 53 alin 1 în care se precizează că: „pe durata întreruperii temporare a activităţii angajatorului, salariaţii beneficiază de o indemnizaţie plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat”, cu art. 52 alin 2: „pe durata întreruperii temporare prevăzute la alin 1, salariaţii se vor afla la dispoziţia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea să dispună reînceperea activităţii”. Analizând aceste articole reiese că întreruperea activităţii trebuie să fie determinată de factori obiectivi sau de altă natură şi nu exclusiv de voinţa angajatorului. Plata indemnizaţiei de 75% din salariul de bază pe această perioadă, se face numai dacă întreruperea activităţii nu este imputabilă lor şi numai dacă, în intervalul respectiv, se află la dispoziţia angajatorului care poate să dispună reînceperea activităţii oricând.
  • pe durata detaşării;
  • în situaţia absenţei nemotivate a salariatului de la serviciu, angajatorul poate decide suspendarea contractului individual de muncă, în condiţiile stabilite prin contractul individual sau colectiv de muncă, ori regulamentul intern.

4. Suspendarea prin acordul părţilor

- Legea 53 /2003 Codul muncii (Art.54)

Se produce în cazul concediilor fără plată pentru:

  • studii;
  • interese personale.

Pe lângă situaţiile reglementate de Codul muncii, există anumite acte normative şi împrejurări concrete în care se prevede expres că activitatea salariatului încetează prin acordul părţilor. În cazul funcţionarilor publici, Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare, reglementează întreruperea activităţii la cerere, ceea ce constituie o suspendare temporară a funcţionarului public din funcţie pentru un interes legitim cu acordul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice. Durata întreruperii activităţii la cerere trebuie să se încadreze între 6 luni şi 4 ani, cu drept de prelungire pentru încă cel mult 4 ani.

5. Efectele suspendării contractului individual de muncă

Efectul principal al suspendării indiferent de motivul pentru care a intervenit, îl constituie oprirea temporară a prestării muncii şi a plăţii salariului cu menţinerea însă a contractului individual de muncă.

Totodată, dincolo de acest element comun, drepturile salariatului diferă în funcţie de cauza de suspendare, după cum urmează:

  • pe parcursul suspendării, salariatul poate primi, după caz:
  • salariu (în cazul detaşării, al îndeplinirii unei funcţii de conducere salarizate pe linie sindicală etc.). Evident, salariul nu este suportat niciodată în final de unitatea la care contractul se află suspendat;
  • indemnizaţie (în cazul incapacităţii temporare de muncă, al concediului de maternitate sau pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani) sau bursă (cum este cazul bursei de doctorat la forma cu frecvenţă);
  • despăgubiri (dacă se constată nevinovăţia salariatului după suspendarea din funcţie), potrivit art. 52 alin 2 din Cod.
  • cu privire la vechimea în muncă, salariatul: în unele cazuri, pe parcursul suspendării, dacă nu există culpa salariatului, legea prevede interdicţia concedierii salariatului respectiv.
    • beneficiază de vechime în muncă în caz de: detaşare, efectuarea serviciului militar obligatoriu în termen, concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, participarea la cursuri sau stagii de formare profesională, cu scoatere integrală din activitate, iniţiată de angajator;
    • nu beneficiază de vechime în muncă în caz de: suspendare ca sancţiune disciplinară, absenţe nemotivate, concediu fără plată.
  • în alte cazuri angajatorul poate să adopte măsuri disciplinare (atunci când salariatul absentează nemotivat).

Este util să se întocmească o decizie (dispoziţie, ordin, etc) ca act intern al angajatorului prin care:

  • să dispună suspendarea sau să constate existenţa unei cauze de suspendare a contractului individual de muncă;
  • să precizeze temeiul legal;
  • să menţioneze durata (perioada) suspendării (termenul până la care îşi produce efectele).

Astfel, actul respectiv constituie temeiul efectuării înscrierilor necesare în registrul general de evidenţă a salariaţilor(şi în dosarele personale).

La încetarea cauzei de suspendare a contractului său de muncă, acestuia îi revine obligaţia de a se prezenta la locul de muncă pentru a-şi relua sarcinile de serviciu. Termenul prezentării la post trebuie să fie, în mod obiectiv, rezonabil, iar angajatorul are obligaţia de a-l primi la muncă.

 

Please like & share:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Contact Form Powered By : XYZScripts.com