Relaxare fiscala sau mare abureala?

Potrivit legii 329/2009, profitul investit în producţia sau achiziţia de echipamente tehnologice privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, folosite în scopul obţinerii de venituri impozabile, este scutit de impozit până la 31 decembrie 2010.

Scutirea de impozit pe profit se acordă în limita impozitului datorat pentru perioada respectivă.

Scutirea se calculează trimestrial sau anual, după caz, iar suma pentru care s-a beneficiat de scutire va fi repartizată pentru constituirea rezervelor până la concurenţa profitului contabil înregistrat la sfârşitul exerciţiului financiar.

În cazul în care la sfârşitul exerciţiului financiar se realizează pierdere contabilă nu se efectuează regularizarea profitului investit, iar contribuabilul nu este obligat să repartizeze suma profitului investit pentru constituirea rezervelor.

A doua lege care ar putea fi folosită de firme pentru finanţare este cea care permite amânarea plăţii datoriilor către stat. O astfel de facilitate a existat şi în 2009 însă din cauza condiţiilor de accesare, prea dificile, nu a a avut succes. Mai precis, doar 130 de firme au reuşit să obţină amânarea la plată.

În 2010, facilitatea devine mult mai accesibilă. Potrivit legii 363/2009 (cu referinta la O.U.G.92/2009 pentru amanarea platii obligatiilor fiscale neachitate la termen – adaugarea mea) oricare firmă poate să-şi amâne plăţile către stat.

Singurele condiţii de accesare a acestei facilităţi sunt depunerea tuturor declaraţiilor fiscale şi cazierul fiscal curat. De asemenea, firma solicitantă trebuie să nu fie în insolvenţă.

La 20 decembrie 2010 este data-limită până la care această facilitate poate funcţiona. Cererile pot fi depuse până cel târziu pe 30 iunie 2010. Amânarea se poate face pe o perioadă de maximum un an.

Pentru acces la facilitate este nevoie şi de constituirea unor garanţii. Bunurile oferite sau alte garanţii constituite în vederea instituirii măsurilor asigurătorii trebuie să ajungă la 20% din suma amânată la plată şi dobânzile datorate pe perioada amânării, dacă amânarea se acordă pe o perioadă de până la 3 luni inclusiv.
Pentru amânări mai lungi, garanţiile trebuie să ajungă însă la 40% din suma amânată plus dobânzi.

Dobânda pentru sumele amânate este mai mică decât cea standard de 0,1% pe zi. Nivelul ei este de 0,05% pentru fiecare zi a perioadei de amânare la plată.

Sursa : Money.ro

P.S. Personal cred ca, pentru fiecare din cele doua legi, vor exista obstacole, mai precis pentru  329/2009 (profitul reinvestit) nemaifiind permisa amortizarea, efectul neimpozitarii acestuia este zero, iar pe legea 363/2009 (pentru amanarea platii obligatiilor fiscale) o mare piedica vor fi garantiile cerute.